Nicolae Densuşianu (n. 18 aprilie 1846, Densuş, Hunedoara - d. 24 martie 1911, Bucureşti) jurist, academician, istoric român, care s-a făcut recunoscut prin celebra sa lucrare monumentală Dacia Preistorică.În 1865 termină liceul, iar examenele de maturitate (astăzi Bacalaureat) le trece cu laudabiliter valde bonum.
Octombrie 1865 îl găseşte pe Nicolae înscris la Rechtsakademie din Sibiu Facultatea Juridică. Pe parcursul studiilor la această facultate este premiat de mai multe ori cu clasa prima cu distincţiune.
În anul 1870 Nicolae este notar al magistratului oraşului Făgăraş. Tot în acest an depune o cerere pentru examenul de stat pentru avocatură, iar în 1872 primeşte dreptul de avocatură din partea curţii de Apel din Mureş şi totodată depune jurământul de avocat în faţa aceleiaşi curţi. În Făgăraş reuşeşte să scoată publicaţia Orientul Latin împreună cu fratele său Aron şi Teof. Frâncu.
În 16 martie 1878 N. Densuşianu este ales membru corespondent al Academiei Române în domeniul istoriei, în acea perioadă preşedintele Academiei era Ion Ghica, iar secretar B. P. Haşdeu.
Din 1878 N. Densuşianu devine Bibliotecar-arhivar la Academia Română şi este însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României. În urma acestei misiuni atribuite de Academia Română, N. Densuşianu a adunat în 38 de volume manuscris peste 783 de documente despre Revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan şi 125 de documente din perioada 1290 - 1800. Iată un citat din raportul care a urmat cercetării întreprinse de N. Densuşianu:
„În timpul de 15 luni, cât a ţinut misiunea aceasta, am cercetat peste 12 biblioteci şi 16 arhive. Am studiat peste tot locul diferitele colecţiuni de manuscrise şi documente, ce pot să reverse o lumină nouă, sau să deschiză perspective mai vaste în domeniul istoriei noastre naţionale... cel mai preţios material istoric cu privire la epoca aceasta l-am aflat în arhivele cancelariei aulice şi în arhiva comisiuni Jancoviciane. Actele descoperite aici ne dezvelesc înaintea ochilor o lume cu totul necunoscută din suferinţele şi faptele părinţilor noştri; ele răstoarnă în mod deciziv rătăcirile scriitorilor străini, ce apucase literatura modernă se îmbrace costumul verităţii istorice”
În 10 martie 1884 Ion Brătianu îl numeşte pe N. Densuşianu translator pe lângă Marele Stat Major.În anul 1885 Academia Română îl premiază pe N. Densuşianu pentru lucrarea Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria şi îi este răsplătit efortul printr-o primă de 5.000 lei.
În anul 1895 este rugat de Ministerul de Război să întocmească o lucrare despre căpitanii armatei române. Densuşianu scrie lucrarea şi îi dă titlul Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţerilor române, iată mai jos şi un pasaj grăitor din această lucrare:
„Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea ţerilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.”
În 1 aprilie 1897 este avansat ca Şef de birou Clasa II în cadrul Statului Major al Armatei.
In 1901 publica Romania Militara si separat un studiu de 44 pagini asupra Originii si importantei istorice a cavaleriei romanesti;Calarasi si Rosiori.
In 1909,publica in Buletinul Armatei si Marinei,doua studii foarte importante:
1.Razboiul din 1330 dintre Carol Robert al Ungariei si Basarab,voievodul Tarii Romanesti.
Aici el ne spune despre Basarab ca nu pierduse nici o lupta in timpul domniei lui,consolidand statul romanesc intemeiat de Negru Voda.
2.Razboiul din 1369-1370 dintre Ludovic I al Ungariei si Vladislav Basarab al Tarii Romanesti.
Nicolae Densusianu mai spunea ca "este un fapt pozitiv istoric,ca Basarabii,pe baza unor drepturi antice,au stapanit in diferite timpuri o mare parte a Bulgariei"
Pe data de 1 aprilie 1911,revista Caminul Nostru publica urmatorul articol,care incepea cu urmatoarele cuvinte:
"La sfarsitul saptamanii trecute,ziarele publicau probabil dupa informatia politiei,o notita cu caractere mici,cam in aceasta cuprindere:
S-a gasit mort la locuinta sa din strada Sfintilor,Nicolae Densusianu,Bibleotecarul Statului Major al Armatei.
Cam tot atat ar fi spus si rubrica decesurilor de la Ofiterul Starii Civile,si ca concluziune,Nicolae Densusianu se despartea de lume tot atat de modest precum traise in ea.Nu pleca din lumea aceasta cu sgomot si alaiu pentru ca ziua de inmormantare nu era-ca pentru numerosi altii-singura in care i se mai pomenea numele."